Stilul Queen Anne s-a dezvoltat în timpul şi ulterior domniei Annei, Regină a Marii Britanii. Acest stil apare ca o rafinare a celui precedent, “William&Mary”. Mobila Queen Anne este simplă, dar de o graţie aparte, fiind considerată cea mai frumoasă mobilă baroc din Anglia. De fapt, ea marchează punctul în care mobila englezească capătă un stil aparte faţă de mobila de pe continent şi poate concura pe picior de egalitate cu aceasta.
Sculptura este utilizată mai rar, făcând loc liniilor graţioase. Picioarele sunt în formă de “cabriolă” iar scaunele au un spătar solid modelat în formă de lingură. Linii feminine, dimensiuni mici, proporţii bine echilibrate, ornamentaţii puţine, picioarele în formă de cabriolă şi formele în S caracterizează mobila acelor vremuri.Este folosit mai ales lemnul de nuc, deşi unii fabricanţi utilizau arţar şi cireş. Caracteristice mobilierului sunt picioarele subţiri, uneori curbe, cu baza întoarsă în afară (la mobilierul Chippendale, terminaţiile picioarelor au formă rotundă, de minge sau ghiară). Queen Anne şi Chippendale folosesc sculpturi ornamentale şi de cele mai multe ori designul mobilierului gravitează în jurul acestui tip de decoraţiuni, bazate pe cerc şi linii curbe. Spătare de scaun în formă de S, frontoane sparte, motive marine (scoici), mânerele sculptate sunt câteva din motivele de bază. Picioarele în formă de ghiară cu bilă îşi fac apariţia acum. Tot acum apar scrinul, vitrina, colţarul, fotoliul şi biblioteca.O mică parte din mobila Queen Anne este pictată sau acoperită cu metal. Designul este mai elaborat, gândit mai bine, iar piesele devin şi mai uşoare. În această eră apare şi mobila de mahon, lemn, care va înlocui nucul, tocmai pentru că dimensiunea camerelor se micşorează, şi mobila devine mai suplă iar confortul se măreşte considerabil.
Scaunele sunt piesele de mobilier după care putem descrie cel mai bine o anumită perioadă istorică. Queen Anne nu face excepţie în această privinţă. Scaunele acestui stil sunt foarte cunoscute iar modelele se mai folosesc şi astăzi. Se observă conturul elegant şi modul cum spătarul “curge” spre picioare, părând să fie din aceeaşi bucată. Dispar stinghiile care unesc picioarele în formă de cabriolă.Intarsia este înlocuită cu decoraţiuni sculptate fin iar tăbliile se produc din scândură de nuc, prin intersectarea liniilor fibrei. Lacul rămâne popular de aici înainte.
Mai mult timp liber înseamnă mai mult mobilier adecvat: mese pentru cafea, pentru ceai, pentru joc de cărţi. De asemenea scaunul Windsor datează tot din această perioadă.
