Perioada Jacobeană începe cu urcarea pe tron a regelui James I (1603-1625) şi continuă cu regele Charles I (1625-1649). În unele lucrări, perioada domniei regelui Charles I mai este denumită şi perioada Caroleană.Se observă o schimbare graduală de la stilul Elizabethan, marcat prin folosirea stejarului şi prin ornări uneori excesive, la un stil mai puţin ornamentat, mai liniştit, cu o sculptură mai plată. De exemplu, picioarele de masă devin mai drepte şi îşi pierd strunjirile de tip “pepene” sau “bulb” care erau tipice pentru piesele anterioare. Picioarele strunjite în spirală sunt de asemenea piese tipice acestei perioade, care au rămas, de altfel, populare pentru picioarele de masă secole întregi. Odată cu maturarea stilului apar carpetele iar pe mobilă observăm iarăşi tapiţerii, broderii şi sculpturi. Culorile capătă o importanţă deosebită în stilul Jacobean, se observă mai ales la îmbrăcăminte, dar şi la pictura de pe mobilă (din păcate piesele păstrate până în ziua de azi păstrează doar o urmă a acelor picturi).Era Jacobeană este încă o fază a Renaşterii în Anglia, manifestată în arhitectură, teatru şi decorare şi începută în era Elizabethană.Acest stil influenţează stilul de construcţie a mobilei din America numit şi Pilgrim. Din această cauză stilul Pilgrim este foarte asemănător cu Jacobean. Putem vorbi chiar de o echivalare Jacobean-Pilgrim. Lemnul folosit este tot stejarul dar apar şi piese din cireş şi nuc. Cuferele dispar iar în locul lor apar cuferele cu sertare şi cu aplice decorative în jurul lor, care acopereau încheietura în “coadă de rândunică”, o nouă invenţie a acelui secol care se pare că a avut mult succes până în zilele noastre. Decoraţiunile constau în arcuri, panouri şi sculpturi în motive florale sau geometrice şi coloane strunjite şi despicate în două, aplicate pe panouri. Butoanele trăgătoare şi mânerele erau de cele mai multe ori sculptate.În această perioadă, scaunele aveau o construcţie solidă din stejar masiv. Spatele era din scândură de stajar acoperită cu material textil sau piele, fixate prin cuie de aur sau argint şi uneori cu franjuri atârnând. Unele scaune erau construite numai din lemn strunjit, o exagerare a epocii. Forma era triunghiulară iar componentele scaunului erau strunjite cu multe detalii.Schimbările în moda feminină care au început în timpul perioadei Elizabethane continuă şi sub James I cu rochiile exagerat de largi. Aceste rochii au impus, prin necesitate, un anumit tip de scaun pe care femeile să se poată aşeza când le poartă. Astfel a apărut scaunul “farthingale”, construit din stejar, fără mânere, pentru a permite doamnelor să stea cât mai comod.Mobila continuă tradiţia Elizabethană de construcţie solidă, viguroasă din stejar cu linii drepte, design rigid şi construcţie masivă. Suprafaţa mobilei era ceruită pentru protecţia lemnului. Această ceară se tot acumulează pe mobilă, dând un luciu închis, antic, caracteristic pieselor din acea perioadă. În această epocă apare masa cu picioare de tip “poartă”.
Stilul Jacobean este recunoscut pentru aspectul tridimensional al decoraţiunilor. Lemnul este adânc sculptat iar elementele care ies în evidenţă (picioare de masă, scaun) erau accentuate.În America, stilul Jacobean este denumit “Pilgrim”. Mobila ajunge aici cu primii emigranţi, incluzând faimoşii Pilgrimi. Ei iniţial au adus şi apoi au construit piese de mobilier tipice cu perioada Jacobeană şi Caroleană din Anglia.
