Cultura și arta japoneză, în decursul celor două mii cinci sute de ani ai istoriei Japoniei, s-au inspirat necontenit din cultura și arta chineză, pe care le-au dezvoltat și interpretat în spiritul național japonez. În afară de religie, filosofie, literatură, japonezii au preluat de la artiștii chinezi modul de exprimare în pictură, sculptură și arhitectură. Secretul porțelanurilor, prelucrarea artistică a lacurilor, tehnica cizelării bronzului, lucrarea mătăsurilor, precum și multe alte tehnici le datorează tot meșterilor chinezi.
Pe când chinezii au absorbit în arta lor națională orice influență venită din afară, japonezii au păstrat formele de bază primitive, dar le-au dezvoltat și rafinat, dându-le un caracter nou, național.
Casa japoneză tradițională prezintă o originalitate pentru a cărei înțelegere trebuie să se arate factorii ei determinanți.
Datorită bogăției în lemn a acestei țări și deselor cutremure de pământ, casele japoneze se fac din lemn. Din cauza climatului foarte umed, ele sunt așezate pe stâlpi de 1 metru înălțime. Pereții sunt făcuți dintr-un schelet de lemn, ale cărui panouri sunt formate din rame mobile. Acoperișul prezintă o linie frântă o dată sau de mai multe ori, cu o bogată ornamentație, care o întrece pe aceea de la casele chinezești. Pereții exteriori și interiori fiind mobili și împărțiți în pătrate mici – făcute din sticlă sau din hârtie – casele japoneze au un plan flexibil.
Casa japoneză este construită pentru o singură familie și este întotdeauna înconjurată de o grădină. Prin mișcarea panourilor glisante, interiorul casei se leagă direct cu grădina, formând un singur tot.
Dimensionarea caselor este determinată de o normare originală, străveche și specific japoneză. Pardoseala caselor este acoperită cu un fel de covoare (saltele) din rafia, având dimensiunile de circa 2/1 m. Suprafața caselor este determinată de numărul covoarelor.
Pereții despărțitori ai camerelor sunt formați din dulapuri zidite ingenios, cu uși glisante, sau din panouri de lemn, acoperite cu tapete sau cu fresce. Plafonul este casetat din lemn nevopsit, fiindca japonezii apreciază desenul natural al lemnului. Speciile de lemn indigene preferate sunt: hinoki, sughi, keya, bambus.
Interiorul japonez, fie că aparține unui bogătaș, fie unui om sărac, prezintă câteva trăsături caracteristice comune, datând de mii de ani. În fiecare casă există o nișă (Tokonoma), care servește la primirea oaspeților de seamă; în această nișă, se așază un singur tablou (care se face sul și se schimbă din când în când) și o singură piesă de mobilă de artă.
